Obiceiuri de Pasti

OBICEIURI DE PAŞTI

    Toată perioada Postului Mare, creştinii ortodocşi ucraineni postesc. Cei care nu pot să ţină post din anumite motive, încearcă măcar miercurea şi vinerea şi săptămâna dinaintea Paştelui – săptămâna mare.

    De „Florii”, la biserică se sfiinţesc crengile de salcie, pe care creştinii le aduc la casele lor şi le păstrează în casă tot anul. În trecut, ucrainenii au crezut că salcia poate avea puteri miraculoase şi atunci când se întorceau de la biserică, plantau aceste beţe de salcie în curte, ca să înlăture răul, bolile. De aceea, în folclorul ucrainean sunt multe cântece despre acest copac.

    În Joia Mare (sau Joia Curată – cum se mai spune), gospodinele văruiesc casele, fac curat în casă, în curte, iar seara se merge la biserică.

   În Vinerea Mare, după masă, la ora 16,00, se merge la biserică şi, cu steaguri şi lumânări aprinse se înconjoară biserica (Slujba de înmormântare a Domnului Iisus).

   Ziua de sâmbătă este ziua în care se vopsesc ouăle, se coace pasca, se fierbe şunca şi se prepară mâncarea de Paşti: mielul, drobul de miel, sarmalele şi cozonacii.

    Aluatul de pască se face din: făină, sare, ouă, zer sau lapte şi puţin ulei. Se frământă foarte bine şi se împarte în tigăi de aluminiu (turnate). Deasupra se fac împletituri din aluat, jur-împrejur şi apoi în cruce. Deasupra se dă cu ou bătut. Fiecare gospodină face câte 7-8 bucăţi de diferite mărimi şi se coc în cuptor de pământ (zidit). Cuptorul este încins bine, apoi scos  tot jarul, lăsându-se pasca aşa 2 ore.

   Ouăle se vopsesc fierbâdu-se în coajă de ceapă roşie, sau cu vopsea de diferite culori. Se vopsesc mai multe ouă roşii.

   Slujba de înviere începe la ora 11,00 noaptea. La ora 12,00

   Duminică dimineaţa se merge la biserică cu coşurile în care se pune pasca, ouă vopsite, caş, carne de miel, unt, sau ce doreşte fiecare şi o lumânare, care se aprinde în momentul în care se sfinţeşte pasca. Coşurile, acoperite cu un ştergar cusut de mână,  se pun în jurul bisericii, fiecare creştin ştiindu-şi locul după numărul de casă, iar în spatele coşurilor stă familia, pentru că, în această zi, vin toţi la biserică, nu numai cei care locuiesc în sat ci şi cei plecaţi la oraş, rar când lipseşte cineva.

   După liturghie, tot alaiul iese în curtea bisericii, cu crucea şi steagurile bisericeşti, care sunt duse de către fete (este singura procesiune la care steagurile bisericeşti sunt duse de fete nemăritate), se înconjoară biserica de trei ori, ultima oară sfinţindu-se fiecare coş în parte şi spunând preotul : „Hristos a înviat”, iar creştinii răspunzând „Adevărat a înviat”.

   După ce a sfinţit toate coşurile, preotul mai strigă te 3 ori „Hristos a înviat”, toţi creştinii din curtea bisericii răspunzându-i într-un cor „Adevărat a înviat”, se împarte  anafora, apoi fiecare se grăbeşte să ajungă cât mai repede acasă şi să pună coşul pe masă (băieţii şi fetele fac întrecere care a pus primul pasca pe masă – bineînţeles, din zonă, unii stau mai aproape de biserică, alţii tocmai la capătul celălalt al satului.

 După ce se scot bucatele din coş, fiecare gustă mâncare sfinţită, după aceea – dacă vrea şi altceva, dar nicidecum nu se poate mânca sau bea ceva înainte de pasca sfinţită (nici măcar copiilor nu li se dă lapte înainte).

   Din pasca sfinţită se poate da un colţ sau coajă la vacă, sau cal, dar  nu se dă la câine, pisică sau la porc.

   Se spune că nu este bine să dormi în ziua de Paşte, deoarece o să-ţi ude ploaia fânul tot anul.

Duminică după masă, copiii se întâlnesc în curtea bisericii, pe iarbă şi se joacă tot felul de jocuri, ciocnesc ouă. Este o atmosferă care numai în ziua aceasta domneşte: clopotele bisericii amestecate cu glasurile zecilor de copii, care strigă, cântă, râd şi se veselesc. Bătrânii povestesc cu melancolie copiilor ce jocuri şi ce cântece cântau ei de Paşte.

Este ceva special de care ne aducem aminte toată viaţa.

Liliana Timbota